Numele unei localităţi este o parte importantă a patrimoniului cultural al acesteia. El are, sau ar trebui să aibă, o mare stabilitate, să dăinuiască peste secole şi să reziste tuturor încercărilor de schimbare venite dinspre diferitele administraţii. Împreună cu patrimoniul construit, la care se adăugă şi reţeaua stradală, cu numele vechi ale uliţelor şi pieţelor, aceste elemente conferă oraşului un caracter de unicitate şi irepetabil, dau o identitate locurilor în care trăim şi conservă experienţele fiecărei generaţii.

La fel ca alte aşezări urbane europene cu o istorie îndelungată, şi evoluţia oraşului Alba Iulia poate fi urmărită încă din Antichitate, când aici, în secolul al II-lea, în jurul castrului Legiunii a XIII-a Gemina, s-au constituit două localităţi care au dobândit în scurt timp statutul de oraş. După căderea Imperiului Roman şi atrofierea vieţii urbane, câteva secole mai târziu, tot în relaţie cu vechiul castru roman, s-a constituit oraşul medieval, care a avut o evoluţie influenţată de factorii politici, economici şi militari ce au marcat fiecare epocă istorică în parte.

În cele ce urmează, vă invit să urmărim cum a evoluat numele oraşului în fiecare dintre epocile istorice, precum şi semnificaţia diferitelor variante ale acestuia.

De la Apoulon la Apulum

După cucerirea Daciei şi includerea sa în Imperiul Roman, în centrul noii provincii, în apropierea cetăţii dacice Apoulon, pe o terasă a Mureşului, a fost cantonată Legiunea a XIII-a Gemina. În jurul castrului construit aici s-au constituit cele două aşezări civile, amintite mai sus, care vor parcurge toate etapele dezvoltării urbane, dobândind pe rând statutele de municipium şi colonia - Colonia Aurelia Apulensis şi Colonia Nova Apulensis.

După retragerea armatei şi a administraţiei romane din Dacia, în cea de-a doua jumătate a secolului al III-lea, în ciuda regresului vieţii urbane din fosta provincie, cele două oraşe Apulum au continuat să existe, după cum o dovedesc numeroase descoperiri arheologice care atestă că locuirea de aici a persistat până în secolul al IV-lea. Dar, treptat, spaţiul urban a devenit un ansamblu supradimensionat, în care puţinii locuitori rămaşi se adaptau să trăiască, fără a avea posibilitatea să-l utilizeze în totalitate. În cele din urmă a fost abandonat, uitându-i-se chiar şi numele, care va fi redescoperit abia un mileniu mai târziu, în perioada Renaşterii.

De la Apulum la Bălgrad

În ciuda acestei evoluţii, vechiul castru roman a mai jucat, se pare, un rol important în zonă şi în secolele IX-X, când dominaţia bulgarilor s-a extins până la cursul mijlociu al Mureşului, din dorinţa lor de a controla exploatarea şi transportul sării. De atunci datează şi numele Bălgrad (Cetatea Albă), primit probabil sub puternica impresie creată de zidurile castrului roman, dar şi de ruinele edificiilor din fostul centru urban Apulum.

Această denumire a fost atestată cel mai devreme în anii 1070, când o cronică îl amintea pe episcopul Frank Bellegradensis şi, în 1097, când într-un document a fost menţionat Mercurius comes Bellegratae.

Gyulafehérvár, Weissenburg, Alba Iulia

După dominaţia bulgară, de la sfârşitul secolului al X-lea, a urmat cea maghiară, de începuturile căreia se leagă şi legenda întemeierii oraşului medieval Alba Iulia. Potrivit acesteia, un important principe maghiar (Gyula) a fost cel care a descoperit vechiul ansamblu urban roman, ale cărui clădiri din piatră, încă bine conservate, l-au impresionat într-o aşa manieră încât s-a decis să se stabilească acolo.

La începutul secolului al XI-lea, maghiarii i-au învins pe bulgari, punând capăt centrului de putere de la Bălgrad, iar numele localităţii s-a schimbat în Gyulafehérvár, adică Cetatea Albă a lui Gyula, împrumutând şi numele „descoperitorului” ei.

În secolele XII-XIII, documentele redactate în limba latină au folosit fie forma Alba Transilvana, uneori forma scurtă Alba, fie forma Alba Gyule, de la care mai târziu a derivat forma folosită astăzi, Alba Iulia. Emitenţii locali de documente foloseau forma scurtă a denumirii oraşului, dar pentru cancelaria regală a apărut necesitatea de a evita confuzia cu oraşul omonim din partea apuseană a regatului maghiar. Astfel se explică de ce oraşul nostru s-a numit Alba Ardeleană (Alba Transilvana) sau Alba lui Gyula, pentru a fi diferenţiat de Alba Regalis (Alba Regală, Székesfehérvár). În secolul al XIV-lea, numele oraşului a ajuns aproape de forma actuală, Alba Iule, iar în veacul al XVI-lea a fost atestată documentar forma Alba Iulia.

În vorbirea curentă, oraşul era numit Fehérvár de maghiari şi Weissenburg de germani, în ambele limbi numele traducându-se Cetatea Albă. În schimb, românii din Transilvania foloseau în continuare vechea denumire slavă, primită înainte de venirea maghiarilor, Bălgrad.

Carlsburg, Alba Carolina

În primele decenii ale secolului al XVIII-lea, la scurt timp după instaurarea dominaţiei austriece asupra Transilvaniei, Alba Iulia a suferit importante transformări de ordin urbanistic datorate, în special, construcţiei fortificaţiei de tip Vauban, pe locul vechii cetăţi, ce se integra într-un sistem mai amplu de apărare a graniţelor de răsărit ale imperiului. Pe lângă edificarea noului sistem defensiv, care a impus sacrificarea vechiului oraş din afara cetăţii, ai cărui locuitori au fost mutaţi într-un nou amplasament situat mai la est, oraşului i-a fost schimbat şi numele în Karlsburg/Carlsburg, după împăratul Carol al VI-lea, în timpul domniei căruia s-a edificat noua fortificaţie, tot ca parte a unui demers cu o importantă componentă propagandistică. Pentru a se păstra totuşi o legătură cu trecutul oraşului, în paralel a fost utilizată şi varianta latină Alba Carolina, care şi ea trebuia să amintească de împăratul glorificat.

Noul nume s-a impus doar în actele oficiale emise de autorităţi şi administraţie, în timp ce în viaţa de zi cu zi a ardelenilor au continuat să fie folosite vechile denumiri ale localităţii. Situaţia s-a perpetuat şi în veacul al XIX-lea, când în documente sunt consemnate, pe lângă numele oficial Karlsburg (sau Carlsburg) şi variantele Fehérvár/Gyulafehérvár - maghiară şi Bălgrad (sau Belgradu) - română.

Alba Iulia

După unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918, noile autorităţi, cele române, au decis ca numele oficial al oraşului să devină Alba Iulia. Cu toate acestea, celelalte două denumiri Gyulafehérvár (sau Fehérvár) şi Weissenburg nu au dispărut, ele fiind folosite în continuare în comunităţile maghiară şi germană din Transilvania. (C.A.)