Printre edificiile publice ridicate în zonele aşezărilor urbane romane din provincia Dacia se numărau şi amfiteatrele.
Loc de spectacole şi întreceri sportive, amfiteatrul trebuie să fi fost cunoscut şi locuitorilor anticului Apulum. Cu toate că lipsesc încă datele certe privitoare la localizarea sa, o serie de informaţii mai vechi sau mai noi îi atestă existenţa.
Expresia lui Juvenal, „Panem et circenses” („pâine şi circ”), devenită unul dintre sloganurile persuasive ale decadenţei romane, şi-a găsit forma de manifestare cea mai elocventă în arenele luptelor de gladiatori. Romanii au creat amfiteatrul încă din timpul lui Caesar, cel mai cunoscut până astăzi fiind Colosseumul de la Roma. La o scară mai mică, astfel de edificii au existat peste tot în teritoriile cucerite de romani.
Un amfiteatru se compunea, în principal, dintr-o arenă, în care se desfăşura spectacolul, şi cavea (tribuna), destinată spectatorilor. Cele mai îndrăgite spectacole care se dădeau aici erau luptele de gladiatori (numera). Spectacolele de gladiatori au avut iniţial un caracter religios, pierdut însă începând cu perioada imperială, când acestea devin profane. Se spune că gladiatura devenise un mijloc de educare a tinerilor doritori de a-şi însuşi arta luptei corp la corp.
Învingătorii luptelor beneficiau de diverse recompense, de la primirea unei sume de bani, la înmânarea laurilor sau avansarea în societate. Însă, în aceste arene se organizau şi întreceri sportive, vânători sau lupte între oameni şi animale sălbatice.
Dacia a cunoscut şi ea apetitul pentru spectacolele care se dădeau în arenele amfiteatrelor, cu siguranţă încă din timpul şederii aici a împăratului cuceritor. Cu toate că au fost printre primele opere arhitectonice ale provinciei nord-dunărene, se cunosc totuşi puţine edificii certe (Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Porolissum, Drobeta şi Micia). Firesc, un astfel de edificiu trebuie să fi existat şi la Apulum (azi Alba Iulia), care a fost în epoca romană cel mai important centru urban (format din două oraşe ce purtau acelaşi nume) al Daciei şi capitala neoficială a provinciei.
Cu argumente mai multe sau puţin pertinente, în ultimul secol s-a discutat despre existenţa sau locul amfiteatrului. Adalbert Cerni, custode al primului muzeu din Alba Iulia, îi preconiza o localizare posibilă undeva în zona cartierului de azi Lumea Nouă, unde o mare movilă de pământ i-ar fi semnalat existenţa. Unele blocuri de piatră fasonate, asemenea celor din zidul castrului, găsite în zona stadionului ar sugera şi ele spolii dintr-o construcţie poate de talia celei căutate de noi. O altă localizare a amfiteatrului include în discuţie zona Platoului Romanilor. Harta întocmită de Giovanni M. Visconti în anul 1711 indică, la circa 200 m vest de colţul sud-vestic al cetăţii medievale, un cerc cu diametrul de peste 50 m. Locul corespunde astăzi zonei în care se află Casa de Cultură a Sindicatelor, la ridicarea căreia, de altfel, s-ar fi găsit fundaţia unui edificiu cu traiectul arcuit. „Cercul” lui Visconti poate fi „amprenta” ruinelor unei construcţii care, după dimensiunile şi forma sa intră perfect în coordonatele unui amfiteatru.
La aceste date se adaugă dovezile indirecte, ce provin din interiorul castrului de legiune, de pe latura vestică a sa, cea învecinată locului cu pricina. Descoperirea recentă a unei statuete a zeiţei Nemesis, protectoare a gladiatorilor, precum şi a unui relief consacrat zeului Marte, pus de un anume Aurelius Martianus, care fusese arbitru sau antrenor de gladiatori la Apulum, vine să sprijine existenţa în afara castrului, a unui amfiteatru, dar şi a unei şcoli a gladiatorilor (schola gladiatorum), alături de un templu dedicat divinităţii Nemesis. La Apulum a fost descoperită, de altfel, şi o ţiglă cu reprezentarea unui gladiator. Desenul scrijelit pe suprafaţa tegulei ne prezintă caricatura unui gladiator care, după armele purtate este un retiar, înarmat cu un galerus şi un trident. Numele gladiatorului, incizat alăturat imaginii, era Herculanus, cu certitudine un preferat al publicului apulens.
Probabil căutatul amfiteatru s-ar localiza în afara oraşului roman din Partoş (Municipium Apurelium Apulense). În această zonă, de altminteri, a fost cercetată arheologic acum două decenii o construcţie ce ar putea sta în legătură cu un amfiteatru. În aceeaşi zonă, prospecţii non-distructive au pus pe hartă planul semicircular al unui teatru, dovadă că zona era înzestrată cu edificii publice destinate spectacolelor. Aceste informaţii ne îndeamnă să bănuim existenţa chiar a două amfiteatre romane la Apulum (unul civil şi unul militar), care se raportau fie la aşezarea urbană din Partoş, fie la castrul Legiunii XIII Gemina. Din păcate, istoria lor la Apulum nu o cunoaştem, dar ne putem măcar imagina atmosfera creată de publicul devorator de senzaţii tari, prin prisma a ceea ce se întâmpla în Colosseumul Romei. (C.I.P.)
