Din 1948, anul instaurării regimului comunist în România, şi până pe la mijlocul anilor ’60, pentru o perioadă de aproximativ două decenii, autorităţile române au neglijat aproape total aspectele naţionale ale istoriei, ele fiind preocupate doar de evidenţierea conflictelor sociale şi de rolul revoluţionar al clasei muncitoare. În atmosfera de destindere a regimului comunist din România, de la mijlocul deceniului 7 al secolului XX, s-a redescoperit valoarea propagandistică a istoriei, discursul oficial al Partidului Comunist Român (PCR) devenind naţionalist şi antisovietic. În august 1968, România nu a participat la invadarea teritoriului cehoslovac de către trupele Tratatului de la Varşovia, ba chiar mai mult decât atât, la Bucureşti, în faţa unei pieţe pline de oameni, Nicolae Ceauşescu, secretarul general al PCR, a condamnat în termeni foarte energici decizia Moscovei de a interveni în Cehoslovacia, ceea ce l-a transformat pe liderul comunist român atât într-un erou naţional, cât şi într-o personalitate de seamă a politicii mondiale.

Dacă timp de aproape 20 de ani, unirea Transilvaniei cu România a constituit un subiect tabu sau a fost complet distorsionat, în anul 1968 autorităţile comuniste de la Bucureşti au decis să aniverseze cu mare fast împlinirea semicentenarului alipirii provinciei intracarpatice la statul român. Influenţată de reprimarea mişcării reformatoare din Cehoslovacia, decizia sărbătoririi acestui eveniment a fost totuşi anticipată încă din 1966, atunci când Ceauşescu a vizitat Alba Iulia pentru prima dată, el intrând atât în Catedrala Încoronării, cât şi în Sala Unirii.

Nicolae Ceauşescu, prim-ministrul Ion Gheorghe Maurer şi ceilalţi conducători de partid şi de stat au sosit în gara oraşului de pe Mureş în dimineaţa zilei de 28 noiembrie 1968, la ora 8.30, fiind întâmpinaţi încă de la coborârea din tren de ovaţiile şi uralele nesfârşite ale unei mulţimi de „oameni ai muncii”, români, maghiari, germani, întrucât solidaritatea şi buna înţelegere dintre români şi celelalte naţionalităţi conlocuitoare din Transilvania era o idee cultivată cu asiduitate de PCR. Aşa cum era deja încetăţenit, membrii delegaţiei venite de la Bucureşti au fost întâmpinaţi cu pâine şi sare, dar şi cu multe buchete de flori, oferite de tinere îmbrăcate în costume tradiţionale.

Comitetul Judeţean Alba al PCR şi autorităţile locale au regizat primirea delegaţiei oficiale până în cele mai mici detalii, fiind mobilizat un număr impresionant de oameni, mulţi dintre ei fiind aduşi din localităţi foarte îndepărtate de Alba Iulia. Totul a fost făcut pentru a i se asigura o primire grandioasă lui Nicolae Ceauşescu şi delegaţiei sale, mai ales că judeţul Alba fusese reînfiinţat nu cu mult timp înainte, în februarie 1968. De la gară, coloana oficială s-a îndreptat către Cetate, de-a lungul străzilor împodobite cu drapele de partid şi de stat, dar şi cu ghirlande multicolore, mii de persoane i-au întâmpinat pe înalţii oaspeţi, purtând pancarte şi steguleţe, unii dintre ei fiind îmbrăcaţi în straie populare.

La intrarea în cetatea bastionară de tip Vauban, în apropierea Porţii I, era un grup de oşteni al cărui lider era un călăreţ pe un cal alb ce-l întruchipa pe domnitorul Mihai Viteazul, simbol al unităţii poporului român. Oameni ce purtau costume de epocă ale dacilor şi romanilor au fost postaţi pe traseul dintre Poarta I şi Poarta a II-a, iar zeci de tulnicărese se aflau pe taluzul Cetăţii. Numeroşi moţi, în costume tradiţionale, i-au întâmpinat pe oaspeţi la Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan, peste 300 de veterani, participanţi la adunarea organizată la 1 decembrie 1918, erau la Poarta a III-a, în timp ce sute de pioneri fluturau steguleţe albastre, galbene şi roşii. Totul s-a desfăşurat pe un fond sonor asigurat de câteva fanfare şi grupuri vocale care au cântat imnul României, dar şi alte cântece mobilizatoare, cum a fost Hora Unirii.

În această atmosferă plină de entuziasm, Nicolae Ceauşescu a tăiat panglica inaugurală a noului complex muzeal din Alba Iulia. După trecerea în revistă a gărzii militare, care a prezentat onorul, liderul comunist s-a îndreptat către statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, operă a sculptorului Oscar Han, pe care a dezvelit-o în prezenţa unui numeros public. Clădirea Muzeului Unirii, cu cele peste 100 de încăperi ale sale, ridicată între 1851 şi 1853, a reprezentat următorul obiectiv ce a fost vizitat, demnitarii oprindu-se în mai multe săli pentru a primi explicaţii în legătură cu exponatele prezente. A fost de asemenea văzută şi Sala Unirii, locul unde la 1918 cei 1 228 de delegaţi la Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 au hotărât unirea Transilvaniei cu România.

A urmat o mare adunare populară, organizată în parcul „Custozza”, la care au participat mii de albaiulieni, dar şi locuitori din aşezări învecinate. De la tribuna oficială, acolo unde au fost invitaţi şi veterani ai unirii ce se înfăptuise cu cinci decenii în urmă, au fost rostite numeroase discursuri, cel mai important fiind fără îndoială al secretarului general al PCR, care a fost primit cu un sincer entuziasm de către cei prezenţi. A urmat un spectacol susţinut de formaţiile artistice din judeţ, la terminarea acestuia oficialităţile îndreptându-se spre sediul Comitetului Judeţean Alba al PCR, iar după aceea către gară.

Cu aceasta, festivităţile de la Alba Iulia dedicate sărbătoririi semicentenarului unirii Transilvaniei cu România s-au încheiat. A doua zi, la Bucureşti, în Sala Palatului Republicii Socialiste România, a fost organizată o şedinţă jubiliară a Marii Adunări Naţionale, în care s-a subliniat încă o dată importanţa actului istoric ce se înfăptuise cu 50 de ani în urmă. (S.A.)