De-a lungul timpului, prin istoria sa, Alba Iulia a dovedit faptul că încurajarea identităţilor plurale reprezintă o tradiţie a acestui oraş, iar existenţa unei comunităţi formate din români, maghiari, evrei şi germani este o mărturie în acest sens. Ca un argument în plus, mai pot fi menţionate bibliotecile şi tipografiile care au funcţionat aici încă din Evul Mediu şi, nu în ultimul rând, înfiinţarea în anul 1622 a unui colegiu universitar la Alba Iulia, al doilea din Transilvania, după cel iezuit de la Cluj, fondat în 1581. Având dorinţa de a transforma oraşul într-un Heidelberg al estului, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei, a adus profesori străini la Alba Iulia, dintre care pot fi enumeraţi poetul Martin Opitz, considerat astăzi părintele literaturii de limbă germană, precum şi renumiţii teologi şi filosofi Johannes Henricus Alstedius, Johannes Henricus Bisterfeldius, Isaacus Basirius şi Johannes Piscator, la care s-au adăugat învăţaţi de origine transilvăneană.

Ca şi la universităţile din partea apuseană a Europei, disciplinele predate la instituţia din Alba Iulia au aparţinut ştiinţelor umaniste, studiindu-se teologia, filosofia, limbile clasice, retorica, poetica şi oratoria. Invazia turco-tătarilor conduşi de Mohamed Köprülü, care, în zilele de 5 şi 6 septembrie 1658, au trecut prin foc şi sabie locuitorii comunităţii albaiuliene, a pus capăt existenţei colegiului bethlenian, clădirea, arhiva şi biblioteca fiind distruse, iar nu mai puţin de 53 de studenţi au fost ucişi. Datorită pierderii statutului de capitală a principatului, după cucerirea habsburgică a Transilvaniei de la sfârşitul secolului al XVII-lea, precum şi unei anumite scăderi a importanţei culturale şi bisericeşti a oraşului, timp de peste 300 de ani o universitate nu a mai fost înfiinţată la Alba Iulia.

Ceea ce nu s-a realizat o perioadă de timp atât de lungă, a fost posibil la mai puţin de doi ani de la prăbuşirea comunismului în România. Astfel, prin hotărârea guvernului condus de premierul Petre Roman, la 9 iulie 1991 s-a decis înfiinţarea Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Avându-se în vedere rezonanţa istorică cu totul aparte a numelui acestui oraş, precum şi lunga tradiţie a predării disciplinelor umaniste, s-a constituit Facultatea de Ştiinţe Umaniste, cu două specializări, Istorie-arheologie şi Teologie ortodoxă - asistenţă socială, la care s-a adăugat Colegiul Tehnic şi Economic, cu specializările Contabilitate şi corespondenţă economică, Conducerea unităţilor comerciale şi de turism şi Tehnologia silicaţilor. Întrucât doar universitatea albaiuliană a organizat concurs de admitere în septembrie, celelalte universităţi de stat susţinând probele de admitere în iulie, s-a înregistrat o concurenţă serioasă pentru toate specializările, fiind nu mai puţin de 995 de candidaţi înscrişi din toată ţara pentru cele 140 de locuri scoase la concurs. Alba Iulia devenea centru universitar pentru a doua oară, iar rector al nou-înfiinţatei instituţii a fost numit profesorul universitar Iuliu Paul, specialist în preistorie, cel care a condus universitatea în mod neîntrerupt de la înfiinţarea sa şi până în anul 2000.

În ziua de 30 septembrie 1991, la ceea ce atunci era Casa Armatei (Palatul Principilor de fapt), cu fast şi cu emoţii, s-a deschis anul universitar 1991/1992, la această ceremonie ţinând discursuri rectorul instituţiei, precum şi oficialităţi locale şi centrale. Alba Iulia avea din nou proprii săi studenţi, ceea ce pentru cei mai mulţi locuitori ai oraşului era ceva cu totul inedit, iar Prefectura Judeţului Alba, Muzeul Unirii, Liceul „Horea, Cloşca şi Crişan” şi Episcopia Ortodoxă au acordat un important sprijin tinerei universităţi, avându-se în vedere faptul că trebuiau depăşite dificultăţi de ordin logistic, precum şi cele legate de recrutarea personalului didactic.

Între 1991 şi 1995, evoluţia universităţii a fost modestă, atât din punctul de vedere al specializărilor existente, cât şi din cel al numărului de studenţi, întrucât s-a dorit consolidarea structurilor universitare create şi promovarea corpului profesoral propriu. În perioada 1995-2004, universitatea şi-a definit misiunea ca instituţie de învăţământ şi cercetare, fiind deschise noi specializări în cadrul domeniilor filologie, economie, teologie ortodoxă şi sociologie, iar începând cu anul universitar 1998/1999 a fost înfiinţat un colegiu universitar de institutori la Blaj. Între 2004 şi 2008 are loc un intens efort investiţional, fiind create noi spaţii pentru învăţământ, cercetare, administraţie şi servicii, organizarea şi structura activităţii academice fiind corelate cu procesul de aderare a României la Uniunea Europeană. Adaptarea programelor de studii la cerinţele pieţei muncii, dezvoltarea cercetării ştiinţifice, continuarea politicii de dezvoltare a bazei materiale au constituit priorităţi ale instituţiei din anul 2008 şi până în prezent.

Pornită practic de la zero în anul 1991, întrucât experienţa academică acumulată în secolul XVII fusese mult prea îndepărtată ca să poată fi folosită, Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia a cunoscut o dezvoltare impetuoasă în cei 25 de ani de existenţă. Nu mai puţin de 16 clădiri cu o suprafaţă totală de aproape 25 000 m2 sunt în proprietatea sa, din care 10 sunt destinate exclusiv activităţilor didactice şi de cercetare. Peste 150 de cadre universitare şi mai mult de 140 de persoane didactice auxiliare şi administrative îşi desfăşoară activitatea în universitate, iar cei peste 4 000 de studenţi sunt înmatriculaţi la toate cele trei nivele de studiu: licenţă, masterat şi doctorat. Ca o recunoaştere a tuturor acestor realizări, 170 de universităţi şi instituţii din ţară şi din străinătate au încheiat acorduri de colaborare şi parteneriat cu universitatea albaiuliană. (S.A.)