Situată pe latura de nord a catedralei romano-catolice, capela Lázó este cel mai important monument al Renaşterii timpurii din Transilvania. Este un edificiu eclectic, având în alcătuire atât elementele arhitecturale specifice Renaşterii italiene, ce pătrunde acum destul de timid în această parte a Europei, cât şi soluţii mai arhaice de tradiţie gotică.
Capela a fost construită în dreptul vechiului portal de nord al catedralei, la începutul secolului al XVI-lea, lucrările încheindu-se în anul 1512, după cum aflăm din conţinutul unei inscripţii amplasate sub cornişă, pe friza edificiului. Închinată Sfântului Duh, capela a fost ctitorită şi donată Episcopiei Transilvaniei de către arhidiaconul de Tileagd, Ioan de Lázó.
Ioan de Lázó a fost un cleric erudit, cu o bogată cultură, având la bază o formaţie umanistă. Vorbea latina, italiana, precum și unele limbi slave. Cunoscut din documente şi ca Johannes de Lázó sau János Lászai, s-a născut în anul 1448, în localitatea Lascov, din Slovacia de astăzi, şi a studiat la Academia Istropolitană din Pressburg (Bratislava), şi ulterior în Italia, probabil la Bologna. Aici l-a cunoscut pe Felix Schmied, un călugăr dominican din Ulm, care, în ton cu influenţele umanismului, folosea numele latinizat Felix Fabri, împreună cu care a plecat în 1483 într-un pelerinaj în Țara Sfântă și Egipt. Călătoria a durat până în ianuarie 1484 şi a fost consemnată detaliat de Felix Fabri într-un jurnal publicat iniţial în limba latină şi, mai târziu, tradus în germană, engleză şi franceză, devenind un veritabil ghid de călătorie. Cel de-al doilea pelerinaj în Ţara Sfântă a avut loc în preajma anului 1500, dar despre această călătorie nu s-au păstrat informaţii.
Între 1508 şi 1512, Ioan de Lázó se afla la Alba Iulia, unde probabil coordona lucrările de construcţie a capelei, pe care o ctitoreşte, se pare, ca urmare a unei promisiuni făcute Fecioarei în timpul primului pelerinaj. Cinci ani mai târziu, în 1517, a plecat la Roma, unde a rămas până la sfârşitul vieţii. A murit de ciumă în 1523, la vârsta de 75 de ani şi a fost înmormântat în Rotonda Sfântul Ştefan din Roma.
Capela Lázó este o construcţie de mici dimensiuni, de plan dreptunghiular, a cărei înălţime, la nivelul cornişei, nu o depăşeşte pe cea a colateralelor. Faţadele de vest şi nord sunt complet degajate, iar cea de est se leagă de nava laterală nordică exterioară, transformată câţiva ani mai târziu în capela Sf. Ana.
Faţada de nord a capelei este încadrată de doi pilaştri de colţ, ce poartă fiecare câte o nişă dispusă oblic, pe care se sprijină antablamentul. Parterul faţadei are în zona mediană portalul, prevăzut cu o deschidere semicirculară. Este precedat de o scară cu parapete din piatră traforată. Golul este flancat de pilaştri bogat ornamentaţi, ce sprijină o cornişă profilată, decorată cu ove şi palmete. Aceasta are menirea de a proteja împotriva intemperiilor un decor heraldic dispus deasupra uşii.
Linia determinată de bazele nişelor şi cornişa portalului marchează partea inferioară a etajului faţadei, ce este alcătuit dintr-o nişă situată în partea centrală, încadrată de doi pilaştri decoraţi şi de două ferestre de mici dimensiuni, de factură romanică. Atât nişa centrală, cât şi cele de colţ au în partea superioară câte o scoică. Antablamentul este alcătuit din arhitravă, uşor profilată, friză, ce găzduieşte inscripţia amintită mai sus, şi cornişa puternic profilată. Faţada de vest este cu mult mai simplă, fiind străpunsă doar de un portal dreptunghiular, în prezent înzidit, şi o fereastră circulară, de tip oculus. În schimb, portalul interior este foarte bogat decorat cu elemente stilistice specifice arhitecturii Renaşterii, împrumutate din moştenirea Antichităţii.
În contrast cu concepţia renascentistă a edificiului, se situează bolta capelei, arhaică, de factura goticului târziu. Este vorba de o boltă sprijinită de nervuri, care formează o reţea de paralelograme, având la principalele puncte de intersecţie trei însemne heraldice aparţinând vicevoievodului Leonard Barlabássy (1501-1525), episcopului Ladislau Geréb de Vingard (1475-1501) şi arhidiaconului de Tileagd, Ioan de Lázó (1448-1523), ctitorul edificiului.
Eclectismul capelei, în alcătuirea căreia coexistă elemente ce amintesc de tradiţia gotică, alături de cele specifice Renaşterii din Lombardia, demonstrează că meşterul care a executat lucrările nu a fost străin ci, mai degrabă localnic, dar format pe şantiere din Ungaria, sau chiar la Oradea ori Alba Iulia, unde cei mai mulţi dintre episcopi erau persoane educate, care au studiat la importante universităţi europene şi au contribuit la pătrunderea în Transilvania a culturii umaniste şi a gustului pentru Renaştere. (C.A.)
