În epoca modernă Cetatea, prin perimetrul controlat de armata habsburgică (1687-1918), apoi de armata română după anul 1918, s-a distins în peisajul urban al Transilvaniei prin numeroase parade şi ceremonii militare. Dacă în secolul al XVIII-lea schimbul de gardă avea loc, probabil, în faţa Arsenalului ori în faţa palatului Apor, reşedinţa comandantului trupelor imperiale din Cetate, la mijlocul secolului al XIX-lea ceremonialul avea loc lângă statuia lui Carol, deasupra Porţii a III-a, pentru ca în a doua jumătate a secolului ea să se desfăşoare în faţa Babilonului, impozanta clădire care găzduia locuinţele ofiţerilor din garnizoana Cetăţii. În secolul XX, inclusiv în perioada comunistă, paradele militare aveau loc în faţa clădirii Regimentului 91 Infanterie, fostul Palat al Principilor, pe pietonala Mihai Viteazul. În epoca modernă Cetatea, prin perimetrul controlat de armata habsburgică (1687-1918), apoi de armata română după anul 1918, s-a distins în peisajul urban al Transilvaniei prin numeroase parade şi ceremonii militare. Dacă în secolul al XVIII-lea schimbul de gardă avea loc, probabil, în faţa Arsenalului ori în faţa palatului Apor, reşedinţa comandantului trupelor imperiale din Cetate, la mijlocul secolului al XIX-lea ceremonialul avea loc lângă statuia lui Carol, deasupra Porţii a III-a, pentru ca în a doua jumătate a secolului ea să se desfăşoare în faţa Babilonului, impozanta clădire care găzduia locuinţele ofiţerilor din garnizoana Cetăţii. În secolul XX, inclusiv în perioada comunistă, paradele militare aveau loc în faţa clădirii Regimentului 91 Infanterie, fostul Palat al Principilor, pe pietonala Mihai Viteazul.
Legiunea a XIII-a Gemina şi-a avut castrul la Apulum, între anii 106 şi 268 d. Cr., ea fiind principala forţă militară din provincia romană Dacia, până la retragerea aureliană. Comandantul acesteia era totodată guvernatorul provinciei Dacia Superior. Ruinele praetorium-lui castrului Legiunii a XIII-a Gemina, locuinţa comandantului şi a guvernatorului provinciei, s-au descoperit şi au fost valorificate recent în Alba Iulia.
Reconstituirea asigurării pazei castrului o putem face graţie lucrării lui Pseudo-Hyginus, De munitionibus castrorum (Despre fortificaţiile castrului). Ştim astfel că soldaţii care îndeplineau obligaţiile de strajă aveau în frunte un șef desemnat printr-un termen specific: tesserarius (comandantul gărzii), iar tessera era tableta pe care se nota parola castrului pe timpul nopţii. În Apulum, ca pretutindeni în Imperiul Roman, paza trebuia asigurată permanent de o grupă de patru soldaţi care serveau cu rândul, iar străjile nu aveau voie să lipsească, acest serviciu având şi rolul menţinerii disciplinei. Erau organizate permanent sisteme de pază interioare: străjile bine stabilite de la porţile castrului, cele de pe ziduri, ori cele care patrulau pe via sagularis (drumul de rond plasat în interiorul zidurilor castrului, de jur-împrejurul taberei militare). Exista şi o strajă permanentă, cu consemn (parolă), care asigura paza pentru camera stindardelor, pentru camera tezaurului, precum şi pentru întreaga zonă din jurul clădirii comandamentului şi pentru locuinţa lui legatus legionis (comandantul legiunii), precum şi pentru clădirile corpului de ofiţeri din conducerea legiunii.
De-a lungul veacurilor, în acest perimetru, tradiţia, disciplina şi ceremonialul militar au fost mereu prezente. La loc de cinste a existat, într-o formă sau alta, un ceremonial al schimbului de gardă în cetate atât în epoca romană, medievală, cât şi în cea modernă. În epoca romană ceremonialul schimbului de gardă se desfăşura în proximitatea praetorium-lui, locul care păstra steagurile şi însemnele Legiunii a XIII-a Gemina. Pentru secolele XVI-XVII, călătorii străini care vizitau Transilvania consemnau ceremonialul militar al primirii solilor străini în perimetrul curţii princiare, în piaţeta dintre palatul principilor şi catedrala romano-catolică. Era o procesiune solemnă pe fondul muzicii de fanfară şi salutată cu salve de tun. Odată cu instaurarea Habsburgilor, cetatea Vauban Alba Carolina găzduia Arsenalul provinciei, cazărmile pentru trupe, sediile comandanţilor militari şi camerele de gardă de la Poarta a III-a, Poarta a IV-a şi din cele patru caponiere ale cetăţii, toate având gărzi permanente proprii.
Apreciată de Iosif al II-lea drept cea mai importantă şi impozantă cetate a Transilvaniei, împăratul a vizitat oraşul şi cetatea Karlsburg (Alba Iulia) în două rânduri, în anii 1773 şi 1783. În 25 mai 1773, din cele nouă ore petrecute în Alba Carolina, ştim că el a poposit în fostul palat al principilor, între orele 9 şi 10.30. Ansamblul fusese transformat de austrieci în clădirea Arsenalului, pe atunci edificiu simbolic şi strategic al armatei habsburgice din Principatul Transilvaniei. Arsenalul („das Zeughauss”) era organizat ca depozit de armament, dar el etala şi o expoziţie de tehnică militară. Fiindcă adăpostea steagurile şi însemnele garnizoanei, era sediul Artileriei, aici existând o gardă permanentă. Într-o atmosferă festivă şi în sunetul trompetelor, împăratul a vizitat şi a apreciat cazarma Artileriei, a primit onorul gărzii garnizoanei şi a admirat expoziţia de armament şi muniţie, aflată la dispoziţia armatei habsburgice din provincie.
Un alt moment simbolic s-a petrecut chiar în timpul epuizantului asediu al Cetăţii (decembrie 1848 - august 1849). În pofida atacului neîntrerupt, sub ploaia de ghiulele, în ziua de 21 iulie 1849 a avut loc o ceremonie militară solemnă, la care au fost de faţă atât organizatorii evenimentului, cât şi spectatori. În prezenţa bătrânului colonel von August, comandantul Cetăţii, a corpului ofiţeresc şi a întregii garnizoane cantonate aici, pe fondul imnului imperial, cântat de trompetiştii diviziei de vânători, însoţit de salvele de tun executate în toate cele şapte bastioane ale Cetăţii, a fost înlocuit steagul negru-galben deteriorat al garnizoanei. Acesta fluturase mereu în timpul asediului deasupra Porţii a III-a, lângă statuia lui Carol al VI-lea. În ziua amintită, la ora 17.30, a fost ridicat un nou steag cu deviza „victorie sau moarte”.
În acele luni Cetatea era apărată de circa 100 de piese de artilerie (tunuri de cetate, tunuri de câmp şi mortiere) şi de câteva baterii de rachete şi era păzită de trei străji principale, amplasate la porţile I, III şi IV şi de străji secundare pe fiecare bastion, precum şi de numeroase posturi de santinelă pe ziduri, care se schimbau, cu consemn (parolă) la şase ore. De asemenea, ştim că turnul catedralei romano-catolice a servit ca punct de observaţie, acolo fiind repartizaţi patru militari şi un ofiţer, dotaţi cu ocheanul Institutului Astronomic de la Bathyaneum.
Cu scopul reconstituirii atmosferei de odinioară, astăzi, un moment care bucură locuitorii şi vizitatorii urbei sunt demonstraţiile militare de reenactment ale gărzii romane (vinerea, de la ora 19, în faţa Porţii a IV-a) şi schimbul de gardă al garnizoanei austriece (sâmbăta, de la ora 12, pe traseul dintre Poarta a III-a şi Poarta a IV-a a Cetăţii). (L.S.)
