Una dintre cele mai importante cetăți ale Transilvaniei, Alba Carolina, și unul dintre cele mai reprezentative orașe ale provinciei, Karlsburg, s-au bucurat în epoca modernă de vizitele oficiale ale împăraților din Casa de Habsburg. Povestea noastră se referă la călătoriile făcute de împăratul Iosif al II-lea în oraș în anii 1773 și 1783, precum și la vizita împăratului Francisc şi a soției sale, împărăteasa Carolina de Bavaria, din anul 1817.
Apreciată de Iosif al II-lea drept cea mai importantă și impozantă cetate a Transilvaniei, împăratul a efectuat două vizite oficiale în Alba Carolina, în anii 1773 și 1783. Prin intermediul Jurnalului de călătorie al lui Iosif al II-lea, avem privilegiul să vedem cetatea Alba Carolina prin ochii împăratului. Venind pe valea Mureșului, dinspre cetatea Devei, prin Orăștie, luni, 24 mai 1773, Iosif al II-lea, aflat în Karlsburg, nota: „Principala cetate a țării are 7 bastioane, 2 cavalieri, 6 raveline, 5 redute și 4 contragarde în fața bastioanelor, dintre care însă 2 raveline, 2 redute și 1 contragardă împreună cu șanțul exterior nu sunt încă terminate [...]. Karlsburg era mai demult sediul oficial al principilor țării și se numea Alba Iulia. După ce împăratul Carol al VI-lea a ridicat aici o cetate, a primit numele de Alba Carolina.
Cazematele din cetate nu sunt încă terminate complet. În interiorul cetății se află: 1. reședința episcopului; 2. catedrala, unde pot fi văzute diferite morminte ale principilor țării; 3. cea de-a doua archivum publicum, unde se păstreză instrumenta publica, precum cele de la Cluj, însă într-o ordine mai bună; 4. monetăria și turnătoria, o clădire minunată; 5. arsenalul; 6. mănăstirea trinitarienilor, al cărui ordin nu se mai întâlnește altundeva în țară; 7. conventul bulgarilor și seminarul înființat de către episcopul Stoica pentru clerici. La miazăzi de cetate de află târgușorul Karlsburg, unde locuiesc germani, sași, unguri și valahi, și chiar și până la 35 de familii de evrei, care altfel nu sunt tolerați nicăieri altundeva în țară [...]. După aceea am mers în Karlsbug și am mâncat, seara am mers în cetate și în jurul fortificațiilor, nu am mai văzut cetate atât de frumoasă, ca și construcție”.
În 25 mai 1773, din cele nouă ore petrecute în Alba Carolina, știm că împăratul a poposit în fostul palat al principilor, între orele 9 și 10.30. După vizită, Iosif al II-lea a continuat să noteze în Jurnalul său: „Alba Carolina a fost aleasă de către prințul Eugen, iar construcția ei a început în anii 1716 și 1717. Din anul 1726 s-au întrerupt lucrările și nu este încă complet terminată, însă putem spune că a fost construită cu măreție, vizibilă în piatra folosită, în magnificența statuilor de pe porți și basoreliefuri, unde se vede că nu s-au făcut economii, plintele sunt magnifice, cazematele sunt curate și frumoase, spațiu generos, contragărzile, bastioanele detașate și redutele sunt foarte potrivite, păcat doar că este foarte dominată de 2 sau 3 așezări, dar cu toate acestea se vede de pe dealurile care se află totuși la o distanță de 5 600 de stânjeni.”
La sfârșitul lunii mai a anului 1783, aflat într-o altă vizită în Transilvania, Iosif al II-lea poposea din nou în cetatea Alba Carolina. Împăratul a vizitat Biserica Báthory, în 30 mai 1783, și constatând starea avansată de degradare a edificiului a decis dezafectarea lăcaşului. În 1783, în contextul desființării ordinelor mănăstirești, biserica împreună cu celelalte clădiri ale vechii mănăstiri dominicane au fost încredinţate unei comisii militare care le-au transformat în depozit militar. Ulterior, începând cu anul 1898, în același perimetru s-a ridicat Gimnaziul Superior Romano-Catolic Majláth, ansamblu preluat în anul 1996 de Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia.
Peste aproape o jumătate de veac, aflat şi el într-o călătorie oficială în Transilvania, venind dinspre Cluj, prin Munţii Apuseni, împăratul Francisc şi împărăteasa Carolina de Bavaria au petrecut în Alba Iulia în zilele de 29 şi 30 august 1817. Conform mărturiilor lui George Bariţ, la Alba Iulia monarhul l-a primit în audienţă pe episcopul unit de la Blaj Ioan Bob, apreciat şi decorat de împărat datorită contribuţiilor aduse de acesta pentru susţinerea armatei imperiale. Discuţiile dintre cei doi oficiali s-au referit la întinderea diecezei unite de Făgăraş, la numărul parohilor, precum şi la starea lor materială. După întrevedere, împăratul a concluzionat că „dieceza este prea mare (lăţită peste tot cuprinsul ţării ca şi cea neunită) iar numărul popilor este atât de excesiv, încât numai Dumnezeu poate să îngrijească de subzistenţa lor”.
Se ştie că aproximativ o treime din timpul cât s-a aflat la conducerea Imperiului (1765-1790), Iosif al II-lea a călătorit în teritoriile subordonate Vienei, ca să cunoască realităţile țării şi problemele supuşilor săi, în străduinţa de a le rezolva. Ori de câte ori a vizitat Alba Iulia (1773, 1783), împăratul a fost fascinat de istoria oraşului roman Apulum, de portul de la Partoş, fiind de asemenea impresionat de cetatea bastionară Alba Carolina, de monetăria şi de arsenalul aflate în cetate. La fel ca peste tot în Transilvania, „bunul împărat” a rămas în conştiinţa oamenilor locului, deschizând seria vizitelor oficiale în oraş. Indiferent de epocă sau de regimul politic, Iosif al II-lea se distinge între conducătorii moderni de stat care au vizitat des Alba Iulia. (L.S.)
