În 30 octombrie a fost fundat la Budapesta Consiliul Central Naţional Român. Stabilindu-şi la 2 noiembrie sediul la Arad, acest nou centru de putere a cerut românilor din Transilvania să-şi înfiinţeze pretutindeni consilii naţionale comitatense şi comunale. Unul dintre primele apărute a fost Consiliul Naţional Român din Alba Iulia. Acesta nu a fost un simplu organ administrativ local. Faptul că a exercitat puterea în perioada pregătirii şi desfăşurării Marii Adunări Naţionale, i-a atribuit competenţe şi realizări importante pentru toţi românii.
Se poate afirma că Aradul a fost urmat îndeaproape de Alba Iulia, de vreme ce în 4 noiembrie 1918 a fost înfiinţat Consiliul Naţional Român din acest oraş. Conducerea acestuia, precum şi apartenenţa profesională a membrilor săi ne pot schiţa o imagine asupra elitelor unei comunităţi româneşti de 5170 de suflete, dintr-o populaţie totală de 11600 de locuitori. Preşedinte al consiliului a fost ales Ioan Teculescu, cel care îndeplinea din 1901 funcţia de protopop ortodox al Alba Iuliei. El era secondat de protopopul greco-catolic Vasile Urzică, în calitate de vicepreşedinte. Al treilea cleric al grupului, Florian Rusan, avea să devină câţiva ani mai târziu administrator al Protopopiatului Ortodox din Alba Iulia. Cel mai numeros grup îl constituiau avocaţii: dr. Zaharia Muntean, dr. Camil Velican, din 20 noiembrie primar, dr. Ioan Marciac, dr. Rubin Patiţia, dr. Ioan Colbazi şi Marius Străjan, avocat stagiar. Peste o săptămână avea să li se alăture, proaspăt întors de pe front, dr. Ioan Pop, preşedinte al organizaţiei locale a Partidului Naţional Român, din 1926 a Partidului Naţional Ţărănesc, primul prefect al judeţului Alba, din 11 ianuarie 1919. Urmau un medic, dr. Alexandru Fodor, un farmacist, Virgil Vlad şi un student la Litere, Horia Teculescu, fiul preşedintelui consiliului.
Prima misiune a Consiliului Naţional Român din Alba Iulia a fost aceea de a da o organizare administrativă şi militară teritoriului care intra în aria sa de autoritate. Până la sfârşitul lunii noiembrie au fost înfiinţate consilii şi gărzi naţionale în toate comunele.
Pentru a-şi putea îndeplini mai eficient atribuţiile principale, păstrarea ordinii şi rezolvarea problemelor curente ale comunităţii, consiliul s-a structurat în comisii specializate: organizatorică, militară şi de aprovizionare.
La 15 noiembrie 1918, Consiliul Central Naţional Român de la Arad a trimis o circulară tuturor consiliilor comitatense şi comunale din Transilvania şi Banat, încredinţându-le mandatul de a organiza alegeri pentru delegaţi în Marea Adunare Naţională care avea să se desfăşoare la 1 decembrie 1918. În noua situaţie, Consiliului Naţional Român din Alba Iulia îi reveneau două misiuni importante: una locală şi alta, de ordin central, aceea de a ocupa un loc de frunte în organizarea adunării naţionale situate, topografic, în teritoriul său de competenţă.
CNR din oraşul de pe Mureş a organizat desfăşurarea alegerilor în cercurile electorale Alba Iulia, Ighiu şi Vinţu de Jos. Ioan Teculescu a devenit preşedintele cercului electoral Alba Iulia, iar Camil Velican, secretar. De altfel, nouă dintre membrii consiliului, în frunte cu preşedintele Teculescu, aveau să fie aleşi delegaţi în Marea Adunare Naţională.
De o amploare şi de o complexitate mai mare a fost implicarea în buna desfăşurare a adunării naţionale. Era nevoie, prin urmare, de o foarte bună comunicare şi colaborare între CCNR şi CNR local. Aceasta explică prezenţa la Alba Iulia a lui Iuliu Maniu şi deplasarea, la 21 noiembrie, la Arad, a avocatului Ioan Pop, care a solicitat un avans de 50000 de coroane pentru acoperirea parţială a cheltuielilor cerute de evenimentul care se apropia.
În cadrul CNR din Alba Iulia s-au constituit trei comisii: de organizare, primire şi de încartiruire. Avocatului Zaharia Muntean i-a fost încredinţată publicarea ziarului Alba Iulia, organul de presă al consiliului.
Aspectele politice ale Marii Adunări Naţionale intrau în competenţa CCNR. Consiliul local trebuia să rezolve chestiunile punctuale, cea mai anevoioasă fiind aceea a încartiruirii delegaţilor. Pe adresa lui au sosit sute de scrisori şi telegrame prin care expeditorii îşi anunţau sosirea sau solicitau cazare. La fel de importantă a fost problema securităţii adunării, pe care CNR a rezolvat-o în colaborare cu Legiunea Română.
Dacă Marea Adunare Naţională de la 1 decembrie 1918 a avut o bună desfăşurare, fără impasuri şi incidente, acest fapt s-a datorat şi activităţii Consiliului Naţional Român din Alba Iulia. (V.M.)
