Evenimentul anunțat în titlu și Marea Adunare Națională fac parte din același proiect, fără ca între ele să existe o relație de determinare reciprocă. La sfârșitul lui noiembrie, guvernul aflat încă în refugiu la Iași repeta campania din august 1916 prin care țara își începuse beligeranța în Primul Război Mondial, urmărind aceleași scopuri, unirea Transilvaniei cu România și protejarea conaționalilor de dincolo de Carpați. Fără ca actul de la 1 decembrie 1918 să li se datoreze în mod direct, regimentele românești ofereau o garanție a trăiniciei sale.
Ziarul Unirea saluta sosirea la Blaj, în 15 decembrie 1918, a Regimentului 5 Vânători „Regele Ferdinand”, parte a Diviziei 1 Vânători, unitate de elită cu zona de recrutare în judeţul Dolj. Aceeaşi foaie relata despre participarea „eroilor de la Mărăşeşti” la serviciul divin oficiat în catedrală şi despre o „uriaşă horă a unităţii desăvârşite” în care s-au prins doamne, ofiţeri, soldaţi, intelectuali şi săteni.
Peste trei zile, militarii români s-au reîmbarcat în tren cu destinaţia Alba Iulia. Până atunci, pe un traseu de sute de kilometri, în gări, au fost întâmpinați călduros de comunităţile româneşti, dar au fost nevoiţi să trateze cu prudenţă prezenţa armatei şi a gărzilor naţionale maghiare pentru care ei reprezentau inamicul. Aşa s-a întâmplat în gara Teiuş, unde o unitate de avangardă şi gărzile naţionale româneşti au dislocat, în urma unei scurte ciocniri, gărzile de secui.
Trecerea podului peste Mureş a avut o semnificaţie tactică specială. Râul marca cel mai important segment al „liniei de demarcaţie” între zona controlată de armata maghiară şi cea în care se aflau forţele militare ale Aliaţilor. Românii au întreprins acest act din mandatul Antantei.
În seara zilei de 18 decembrie, trenul care transporta Regimentul 5 Vânători, comandat de locotenent-colonelul Vasile Gagiu, a intrat în gara Alba Iulia. Erau primii ostaşi ai Regatului României pe care-i vedeau locuitorii oraşului, aflaţi încă sub puternica impresie lăsată de Marea Adunare Naţională. În întâmpinarea militarilor români nu veniseră doar albaiulienii, ci şi numeroşi ţărani din satele înconjurătoare. Compania de onoare era comandată de căpitanul Florian Medrea. Cuvântul de bun venit a fost rostit de primarul Camil Velican. Drumul spre centrul oraşului era flancat de cordonul de onoare al Legiunii Române şi luminat de torţele purtate de membrii acesteia. Miile de localnici şi de săteni din împrejurimi ovaţionau România Mare, armata română şi pe regele Ferdinand.
În piaţa oraşului se afla, ca să folosim expresiile colorate ale ziariştilor, „elita publicului din Alba Iulia şi jur”, de asemenea, „o frumoasă cunună de dame şi domnişoare”. În balconul hotelului Hungaria, rebotezat, după cum relatează presa, în acea clipă, Dacia, se aflau membrii Consiliului Naţional Român din Alba Iulia, în frunte cu vicepreşedintele Vasile Urzică, protopop greco-catolic. Într-un discurs ce reflecta starea de spirit a momentului, protopopul a stabilit o înseriere istorică nobilă, subliniind că intrarea triumfală a lui Mihai Viteazul în Cetatea Alba Iulia a fost urmată, la mai bine de 300 de ani, de Marea Adunare Naţională care a decis unirea Transilvaniei cu România şi, la numai câteva zile, armata trimisă de regele Ferdinand venea să desăvârşească România Mare.
A doua zi a avut loc solemnitatea intrării simbolice a Regimentului 5 Vânători în Cetatea Alba Iulia. Locotenent-colonelul Vasile Gagiu a fost primit ca un comandant triumfător, iar drapelul unităţii, ce evoca luptele de la Mărăşeşti, a avut parte de onoruri militare.
Au urmat întâlniri şi prezenţe ale ofiţerilor români, toate dorindu-se semnificative. Pentru înscrierea în memoria locală a evenimentului, calea de la gară până în piaţa Mihai Viteazul, din centrul oraşului, parcursă la venire şi la plecare de militarii români, a primit denumirea de „strada Regimentul 5 Vânători”.
După câteva zile, locotenent-colonelul Gagiu şi oamenii săi şi-au continuat drumul spre Tisa. A rămas însă ideea că prestigiul oraşului Unirii trebuie completat cu componente militare. Aici a fost stabilită de la început garnizoana unei unităţi denumite Regimentul 91 Infanterie Alba Iulia, înfiinţat în 1919. Acesta era văzut ca succesorul Regimentului 50 Infanterie imperial și regal, dintre militarii căruia au fost recrutaţi mulţi membri ai gărzilor naţionale române din zonă. S-au adăugat, în 1923, Regimentul 6 Pionieri şi Regimentul 6 Artilerie Grea. (V.M.)
